Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician evreu german, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Autorul teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[1].
Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.
Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii.
Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secţia din fizică care studiază energia nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei poporului evreu căreia îi aparţinea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii.
Copilăria
Albert Einstein se naşte la 14 martie 1879, (orele 11:30 AM la Ulm, Germania, într-o familie de evrei, fiul lui Hermann şi Pauline Einstein.
1880: Familia lui Einstein se mută la München, unde tatăl şi bunicul său îşi deschid un mic atelier de produse electrice.
Încă de mic, Albert se manifestă ca un băiat neobişnuit. Nu a vorbit până la trei ani, dând impresia că este retardat mintal. Era un copil retras, preocupat de anumite subiecte, pe care cei de vârsta lui nu le înţelegeau, astfel că ceilalţi copii îl dispreţuiau. Datorită dificultăţii de a se adapta la şcoală, profesorii l-au considerat un copil-problemă, îndărătnic şi diferit, care nu vrea să înveţe.
1884:
Micul Albert primeşte de la tatăl sau o busolă care îl fascinează în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă şi de durată", inspirându-i dorinţa de a cerceta misterele naturii, dorinţă care îl va urmări toată viaţa.
La insistenţele mamei, la 6 ani, Albert ia lecţii de vioară. Deşi nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.
Pe măsură ce creştea, se manifesta tot mai clar înclinaţia sa către dispozitive mecanice, modele fizice şi pasiunea sa pentru matematică, abilitatea în a înţelege conceptele sale dificile.
1885 - 1888: Albert este trimis la şcoala elementară catolică din München. Deşi părinţii săi nu erau religioşi, ca o contrapondere, tânărul primeşte lecţii de iudaism acasă.
marți, 25 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu